Dayana de abia ajunsese la mine pentru a urmari impreuna 'lansarea' video-ului pe youtube.
"Cum crezi ca e?"ma intreba asezandu-se pe patul meu avand laptopul ei in brate
Eu m-am asezat la birou si mi-am pornit laptopul,am luat decizia de a urmari videoclipul la laptopuri diferite pentru a asculta la casti piesa si a o trai mai bine sa zic asa...
"Poi eu zic ca e super,uite l-au postat deja"am spus entuziasmata dand play si punandu-mi castile in urechi
Piesa porni versurile lui Liam si Harry trecura ca prin zbor si veni partea lui fiecare cuvant imi ajungea pana in adancul inimii si simteam cum ochii mi se umezesc ,cica vei fi langa mine...eh buna gluma nu esti acum...incercam eu sa fiu ironica cu mine...insa lacrmile imi alunecara pe obrazul fin...
Dupa ce s-a terminat piesa in ciuda faptului ca in momentul in care 'i-a cantat 'acelei fete muream de gelozie am zis 'hello ce e cu mine e doar pentru videoclip' sau cel putin asta incercam sa cred...in fine m-am intors spre Dayana care nu spunea nimic doar se uita atent la ecranul laptopului.
"Ce ai patit?Ti-a mancat pisica limba,te-a lasat gura casca Hazza ce ai?"ma ridicam eu de pe scaun si ma apropiam de pat unde se afla ea
"Nu...adica era bine de era asta...nu te-ai uitat pe twitter?"imi vorbi avand o figura foarte ingrijorata
"Nu,de ce?Am ratat ceva?" am zambit crezand ca e ceva amuzant...sau de bine...
Dupa ce am stat si m-am uitat atent la poza din fata mea am intrebat-o "De ce imi arati aceasta poza?"insa fara sa imi dau seama vocea imi tremura
"Pentru ca pe twitter se zice ca..."tacu...incepand sa planga
"De ce plangi...spune-mi daca in poza e cine cred eu ca e..."am inceput si eu sa plang
"Da e Zayn..."ma imbratisa ea
La auzirea acelor cuvinte am simtit cum nu mai aveam aer,mi se parea ca peretii se misca si camera se micsora,respiram din ce in ce mai greu deoarece plangeam in hohote.
Aveam impresia ca se prabuseste cerul peste mine,nu puteam sa spun nimic doar plangeam si plangeam si plangeam..
"E ingrozitor...chiar nu ma asteptam la asa ceva de la el iar,credeam ca s-a schimbat"incepu Dayana dupa ce ma vazu ca mi-am calmat plansul suspinand incet.
"Nici eu nu ma asteptam mai ales ca in ultima vreme era atat de....atent,diferit in bine"am tacut printr-un suspin care ii facu pielea de gaina Dayanei
"Gata nu mai plange,as sta cu tine pana maine dar nu pot sa imi las casa goala...stii fricile mele,vii tu la mine?"
"Da...nu vreau sa spuna iar mama ceva ca plang din vina lui"
"Bine...hai sa mergem "isi lua geanta cu laptopul si iesi din camera
Eu mi-am luat niste haine pentru maine si le-am aruncat intr-o geanta de mana si am urmat-o pe D.
Nici nu am iesit bine pe usa ca telefonul Dayanei suna,era Harry bineinteles,dar ea ii raspunse doar dupa ce i-am facut eu semn sa o faca..
"Da Harry"spuse ea cu un ton destul de nervos...pe twitter se spunea ca si el ar fi fost in acel club in urma cu cateva ore...
"Iubire...."atat am putut auzi deoarece ea se apropia de masina
"Nu va inteleg 1 zi nu ati putut rezista,adica chiar trebuia sa faca lucrul ala?"
Intrate in masina puteam auzi si eu ce spunea Harry..
"....dar nu e el,e falsa poza" e tot ce am putut auzi
"Dar seamana bine"spuse D indreptandu-si acum privirea spre mine
"Iubire nu mai fii suparata pe mine,isi vor rezolva ei problemele,totul va fi bine"ofta Harry
"Nu e asa usor cum spui tu"
"Bine...scuza-ma"
"Mai vorbim,pa"
"Pa,te iubesc"incheie el insa ea nu ii raspunse la declaratie
"Nu trebuie sa te comporti asa pentru mine...are dreptate e problema intre mine si...."dupa o lunga pauza am reusit sa ii rostesc numele "..Zayn"
"Nu,nu are dreptate tu esti persoana cu care sunt ruda,oricat as tine la el e si vina lui,sunt sigura ca el a fost cu ideea."
"Voi nu trebuie sa va despartit pentru altii,se vor rezolva toate,daca nu asta e..."
"Heii,iar esti negativa si toate cele,doar nu te vei desparti de el"ma privi mirata dupa ce opri masina.
I-am raspuns de abia cand ne indreptam spre casa "Nu stiu,am nevoie de timp...m-a dezamagit"
"Dar trebuie sa iti asculti inima,si sa vorbesti cu el pana mergem in Romania"
"Am nevoie de timp..."i-am repetat luand din mana ei plapuma pe care trebuia sa o duc in camera de oaspeti. "...e tarziu vreau sa ma culc,mai vorbim la dimineata,noapte buna"am spus mergand in camera
"Sigur,la fel si tie"
Nu aveam de gand sa dorm...chiar deloc,ea nu stia insa ca in geanta aveam si ipad-ul ,l-am luat din geanta si l-am pornit...privind poza,fiecare detaliu am vazut ca era una falsa...nu era el,dar tot nu ma simteam usurata,chiar deloc...
Stateam pe pat si priveam telefonul,stiam cat ura cand nu i se raspundea....dar ceva ma oprea sa raspund,stiam ca daca ii voi raspunde imi va spune ceva dragut si imi va schimba toate gandurile pe care le aveam pe moment,nu vroiam sa cedez iar atat de usor...telefonul se opri....insa dupa 2 minute incepu iar asa ca l-am luat si l-am inchis.
Urmatoarea zi avea sa fie una decisiva deoarece porneau din US azi (duminica) si maine erau in Londra....trebuie sa grabesc plecarea in Romania.
"D de ce nu putem merge de azi acasa?"am rupt eu tacerea de la micul dejun
"De ce sa mergi cu 2 saptamani inainte?"
"Pentru ca eu am nevoie de timp sa imi reamintesc de membrii familiei"
"Vorbim cu restul si vedem"spunea ea calma in timp ce isi ungea o felie de paine cu gem
Dupa ce am discutat cu mama ea fusese de acord ,era perfect cum imi doream eu,insa D era trista ca nu va putea sa il intampine pe Hazza
"Daca vrei tu poti veni marti...tu ai pe cine sa intampini maine"am incercat eu sa ii zambesc
"De asta ai vrut sa pleci de azi,nu?"imi sopti cand ma imbratisa
"Da,ai grija de tine"
"Dar ce ii spun?"
"Ca am nevoie de timp,stiu ca nu a fost el in fotografie...si spunei ca ...il iubesc"
"Bine"
Avionul decola iar eu stand langa mama incercam sa ascund tristetea din ochii mei cu cat avionul se departa de Londra cu atat ma simteam mai trista si singura...il iubeam dar aseara am vazut multe discutii ale fanilor la adresa mea,m-au deranjat mult,nu eram asa cum spuneau ele,erau comentarii rautacioase,dar asa sunt oamenii...critica omul fara sa il cunoasca.
Am ajuns acasa,in Romania,mi-era dor de casa...chiar daca nu imi aminteam multe...simteam
ca aici voi reusi sa imi pun gandurile in ordine si ca totul va fi bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu