Cred ca reusisem sa adorm in ultimele 3 ore...m-am ridicat din pat si ma uitam la usa
"Miha,deschise!nu poti sta acolo pe veci"se auzi vocea mamei nelinistita
"Lasati-ma pe mine sa vorbesc cu ea"se auzi vocea lui Nathan
"Te las...sper ca va vorbi cu tine,posibil tu o intelegi mai bine"
Pasi se auzira pe scari iar eu m-am apropiat tot mai mult de usa,fara sa stau pe ganduri am deschis-o.
Da,el era dupa usa cand ma vazu zambi privindu-ma de jos in sus
"Ce?"am intrebat eu
"Nimic "raspunse
"Ai de gand sa intri?"l-am intrebat in soapta parand inca suparata
Intra iar atunci realizasem...eu eram in pijama...of ce rusinata ma simt acum.
"Stii cumva parola mea de la laptop?" m-am apropiat pornindu-l.
"Nu stiu,de ce plangi?pentru ce ti-am zis aseara?Nu stiam ca nu stii"
"Nu stii cine imi poate spune parola?"
"Nu mi-ai raspuns" imi puse el mana peste a mea
"Nu e din vina ta...haide sa nu mai vorbim despre asta bine?"
"Bine,dar promiti ca nu mai plangi?"
"Promit...ma ajuti cu gasirea parolei?"
"Da..incearca numele tau,data nasterii"
"Am incercat aseara toate astea"
"Atunci cum sa te ajut?"
"Nu stiu dar nu imi pierd speranta pana nu reusesc"
"Nici eu"
"Mersi"
"Nu vorbeam de parola"
"Ce?"
"Eu vorbeam despre tine"spuse punandu-si mana pe soldul meu si ridicandu-se de pe scaun.Se apropia incet de buzele mele,ce sa fac?sa il sarut??
Cand aproape isi lipise buzele de ale mele se opri "Nu pot..."
"De ce?"
"Mi se pare ca profit de tine,eu iti par un strain...si acum vreau sa te sarut..."
"Nu imi esti strain,poate ma va ajuta sa imi amintesc"
Rase si spuse "Nu cred..."
"Putem incerca"
"Esti alta persoana...acum doua luni nu ai fi spus asa ceva"
"Poate sunt "
"Esti."ma prinse incet de spate si ma saruta incet dar pasional...avand ochii inchisi o imagine imi aparu in fata ochilor eram eu...era noapte si un baiat...ne sarutam langa un copac,era placut...imi placea dar cine e acest baiat?
"Stai"am spus eu
"Ce?"
Aveam lacrimi in ochi
"De ce plangi?ti-ai amintit?"intreba intorcandu-mi privirea mea care incerca sa privesca pe geam
"Nu stiu am avut un sentiment ciudat...dar l-am mai simtit..."
"Poate daca ne mai sarutam o data iti amintesti si mai bine"zambi incercand sa ma sarute din nou
"Nu,stai stai.."
"Nu ti-a placut?"
Nu stiam ce sa ii spun...imi era frica oare imaginea vazuta am trait-o eu sau am vazut eu pe cineva?Oare eram fericita in acele momente?Nu vroiam sa ii spun adevarul....eram sigura ca nu era el ...
"Mi-e foame,nu vrei sa mananci ceva?"
"Ba da,dar vreau direct desertul"
"Cred ca am budinca daca vrei"
"Nu..."
"Atunci iaurt?"
"Nu..."
"Atunci?"
"Atunci un sarut e de ajuns"
"Mai tarziu..."am zambit eu iesind din camera insa el ramase in urma asa ca eu m-am intors sa vad ce face "Vii?"era in acelasi loc zambind
"Da...acum"spuse parca trezindu-se din transa
"Ce ai?"l-am intrebat
"Fluturasi?"
"Ce?"am inceput eu sa rad
"Nu rade este normal"
"Cum?"eram confuza
"Asa se spune cand esti indragostit "
"Da?"
"Da"
Eu am mancat o salata de fructe dar el nu servise nimic...nu ii era foame cica.
"Sigur nu vrei sa mananci nimic?"
"Stii ce vreau eu...si sigur nu e mancare dar tine de foame"
"Bine bine.."
"Bine "spuse apropiindu-se de mine sa ma sarute
"Ce faci?"
"Cum ce fac?"
"Eu nu la asta ma refeream"am inceput eu sa rad
"Eu la asta te rog unul si nu te mai sacai"
"Bine.."am spus pupandu-l rapid
"Atat?"spuse uimit
"Nu-ti ajunge?"
"Nu"
"Te urasc"
"Si eu te iubesc"
*Dupa 1 ora*
"Ei eu trebuie sa plec.."
"Okey,mai vorbim"
"Inainte am o intrebare...."
"Spune"
"Acum ...vrei sa fii iubita mea?"
Poftim?eu..oh doamne...
"Nu stiu....trebuie prima data sa vorbesc cu Zayn,sa il vad....nu?"
"Bine....dar dupaia?"
"Vom vedea"
"Bine,dar pot sa te mai sarut"
"Nu."
"Il i-au ca pe un da " si ma saruta incet
"Bine...pa"
De ce e atat de complicata viata?Cand il voi vedea pe acest misterios Zayn....si cine o fi baiatul din viziune? O mai fi un baiat in viata mea?Asa viata complicata am?....:o3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu