Am ajuns in casa iar picioarele m-au purtat singure pana in camera mea care era aceeasi,mi-o aminteam cu peretii portocalii,mobila visinie si parfumul de trandafiri care imi placea la nebunie.
"E bine acasa,nu?"se auzi un accent britanic in spatele meu
M-am intors si da era...Nathan "Ce faci aici in camera mea?in Romania?"l-am intrebat incercand sa nu fie o intrebare pe un ton nervos
"Pe tine,nu am vorbit de mult...dar de fapt mama ta ma chemat"imi intinse el bratele asteptan sa il imbratisez,l-am imbratisat scurt si mi-am cerut scuze pentru ca vroiam sa vorbesc cu mama
"De ce imi faci tot timpul asta?" m-am apropiat eu de mama vorbind bineinteles in romana iar Nathan nu intelegea
"Pentru ca iti vreau binele"
"Dar lui ii faci rau..."
"Mi-am dat seama de ce ai vrut sa vii mai repede acasa,te cunosc"imi raspunse ea scurt
"Am vazut fotografiile pe internet"adauga tata
In ciuda faptului ca eram destul de nervoasa nu aveam stare de plans,dar am fugit in camera mea lasandu-mi parinti iar cu ochii in soare,fara sa le dau explicatii,nimic...eu nu eram asa pana acum...aveam o altfel de relatie cu ei,m-am schimbat...in rau din pacate.
*Dupa 2 saptamani*
Maine e marea zi,nunta varului meu ,aceste saptamani au trecut atat de rapid,pregatirile si toate cumparaturile au luat sfarsit,de fapt sunt pe ultima suta de metri.
Se pare ca mama l-a chemat pe Nathan in Romania pentru a-mi fi partener la nunta,nu ma deranjeaza.....adica chiar a fost super in zilele astea nu a avut nicio tentativa de a ma saruta sau ceva...chiar ma intreb oare ma mai iubeste?
"Miha,ar fi timpul sa stingi lumina si sa te culci"spuse mama intrand in camera
"Dar e de abia ora 21"
"Stiu dar maine va fi o zi foarte lunga,trebuie sa fim odihniti"ma pupa ea pe frunte
"Da...ai dreptate...noapte buna"
"Noapte buna"se indeparta ea spre usa,stingand lumina si iesind din camera.
Era un intuneric in camera care in cateva minute putea sa ma adoarma insa nu aveam somn,am aprins lampa de pe noptiera si priveam tavanul,trebuie sa stiu un lucru...
M-am coborat din pat si am iesit din camera coborand in bucatarie pentru a lua niste fursecuri,m-am intors la etaj si am batut la usa camerei lui Nathan.Nu am putut auzi un raspuns dar tot am deschis usa,nu dormea statea doar pe in pat cu laptopul in brate.
"Ce faci?"intreba el zambind
"Nu am somn"i-am spus stand inca in picioare
"De ce nu te asezi?"
"Te rog ia-ma in brate"am inceput eu sa plang
"Ce s-a intamplat?"ma stranse el in brate
"Nimic...dar m-am cam stresat cu nunta asta,m-am simtit singura "
"Nu esti singura,eu voi fi mereu langa tn "
"Posibil dar ...zilele astea ai fost diferit...nu ma mai iubesti,nui asa?"m-am uitat eu la el cu o fata foarte trista
"Cum poti spune asa ceva?Nu ai idee cat de mult Te Iubesc,dar nu vroiam sa te enervez...stiu ca tu nu ma iubesti"imi sterse o lacrima care imi cobora incet pe obraz
"Ba si eu te iubesc"
"Nu cred..."
"Ba da,pe amandoi va iubesc..."
"Nu ne poti avea pe amandoi"
"Stiu...spunandu-mi asta nu imi usurezi alegerea"
"Ce ai vrea sa iti spun?.."isi musca buza inferioara"...nu pot sa iti demonstrez deoarece as face impresie proasta"
"Pacat ca nu te risti si tu putin..."i-am zambit incercand sa il sarut
"Nu pot.."ma opri el
"De ce?Ti-am zis ca nu ma iubesti,trebuia sa spui direct."
"Te iubesc dar nu te pot saruta deoarece in turneu numai la tine ma gandesc,e groaznica situatia.."se vedea in ochii lui adevarul,il durea nespus
Incercand sa schimb subiectul si sa il mai amuz putin i-am spus "De ce cu mine nu esti glumet,cum esti tu de fapt?"
"Ba sunt si cu tine,cateodata..."
"In fine...hai sa merg sa ma culc"
"Nu vrei sa ramai?E destul loc pentru amandoi"
"Deci te risti" am zambit iar
"Nu chiar"
***
Dimineata m-am trezit cu capul pe pieptul lui ,era 7:30 iar eu trebuia sa merg la mine la apartament pentru a-mi lua rochiile de acolo...ma uitam la el cum doarme dar in joaca am inceput sa imi plimb degetele pe fata lui atingandu-i buzele incepu sa se foiasca.
"Scuze ca te-am trezit"
"Nu-i nimic...ar fi grozav daca as fi trezit asa in fiecare dimineata"
Dupa ce m-am dat jos din pat si ma indreptam spre usa m-am oprit,amintindu-mi ce aveam de gand sa ii propun aseara..
"Nu ai vrea sa vii cu mine dupa rochii?Voi avea nevoie de ajutor..."
"Ba da..."incerca el sa zambeasca insa cred ca nu se simtea bine...ma tem ca l-am cam excitat...hopa
"Ne vedem jos"am spus inainte de a inchide usa
***
*Ajunsi la apartamentul meu *
"Astea sunt rochiile?"arata spre rochiile asezate pe pat
"Da...alea...deci nici acum nu risti?"
"Iar incepi..."zambi intorcandu-se spre mine"acum ma risc daca tot insisti" ma lua de mana si ma trase mai aproape de el incepand sa ma sarute .
Dupa 2 minute continua "tu esti vechea Miha,pe care o numeam eu stii tu cum"
"Ce vrei sa spui?"
"Dupa accident puteam usor sa te sarut dar nu era la fel,atunci sarutai timid,incet...dar tu de fapt saruti salbatic si cu foc"
"Bine,daca zici tu "zambeam eu incepand sa ii desfac nasturii de la camasa
"Ce faci?"
"Vreau sa ma conving de ceva... tu sau el"
"In ce va consta?"ma lua el in brate si ma aseza pe pat
Am inceput sa facem dragoste iar eu am tinut ochii inchisi tot timpul,cand eram aproape gata fara sa vreau am spus 'Zayn' iar el se opri instantaneu
"Am spus cu voce tare?"il priveam uimita dar si el era uimit
"Da...se pare ca te-ai convins"
"Scuze"
"Nu ai de ce,meriti sa fii fericita cu cine iubesti,vom fi prieteni.."isi lua el camasa "acum hai sa fugim la coafor cu tine"
"Bine zis" ma chinuiam sa ma incalt in pantofi cat mai rapid.
*Timpul a zburat repede ,cu totii eram gata ...cununia civila dura 15 minute plus inca vreo 20 cu pozele si urarile proaspatilor casatoriti
"Fericita mai esti domnisoara"se auzi vocea lu Hazza in apropiere
"Cu mine vorbesti?"l-am intrebat razand
"Normal ca de tine e vorba,cine e fericitul?"
"Ei asta e secret de stat,apropo cum mai e?"am incetat eu sa zambesc si incercand sa nu plang pentru ca nu era acolo
"E bine acum,dar a fost foarte suparat pe tine,ca nu te-a gasit asteptandu-l la aeroport"
"Da...e normal....maine ma intorc si voi vorbi cu el."
"Sper sa vrea sa iti vorbeasca,i-ai facut si fazele cu telefonul...nu stiu ce ai de gand"
"Am de gand sa fac ce-mi spune inima"am terminat eu zambind timid
"Haideti sa mergem"spunea Dayana care era foarte stresata si toate cele deoarece era nunta fratelui ei .
"Mergem la biserica acum?"intreba aproape in soapta Hazza
Dar eu am incetat sa fiu atenta la ce vorbeau ei deoarece partenerul meu disparu prin multime...unde o fi?La un moment dat chiar ma gandeam ca o fi ceva fana TW printre nuntasi si a fost rapit,dar nu el astepta langa masina zambitor
"Am crezut ca te-a rapit cineva"
"Nu..tu sa nu fii cumva rapita"
"De cine?"ma amuzam eu
"De un print pe cal alb avand in vedere ca si rochia ta e cu alb" continua el sa glumeasca
"Da poate in vise... ai ceva cal in portbagaj?"
"Nu am din pacate"incepu si el sa rada
Dupa ce am ajuns la biserica,mireasa se lasa asteptata iar noi asteptam in curtea frumoasei bisericii unde urma sa fie slujba religioasa.
Biserica era superba in fata avea o gradina plina cu flori iar in spate se vedea multa pasune si pomi fructiferi care aratau bine chiar daca era noiembrie iar vremea era ca si in septembrie de vreo 20 de grade.
"Miha,de ce nu mergi sa te asezi pe bancuta aceea sa nu te doara picioarele?"imi arata Hazza spre o bancuta in dreapta bisericii
"Bine merg acolo,dar daca ma conduci pana acolo,imi vor intra tocurile in pamant.."
"Sigur"isi ridica el galant mana pentru a putea sa ma tin de bratul lui.
Ajunsa acolo el pleca sa o caute pe Dayana...ciudati mai sunt copii astia doi.
Ma uitam la peisaj cand printre copaci se vedea un cal alb,fiind pasionata de aceste animale nu am putut sa nu ma apropiu de el.Era atat de alb si bland...
"Iti place?" se auzi o voce in spatele meu
Era o voce atat de calda si cunoscuta...
A trecut luni,marti,miercuri,joi,vineri si iata ca azi e sambata ,ziua cea mare pentru ei,lanseaza al doilea videoclip iar maine se intorc in Londra,de abia astept.
Dayana de abia ajunsese la mine pentru a urmari impreuna 'lansarea' video-ului pe youtube.
"Cum crezi ca e?"ma intreba asezandu-se pe patul meu avand laptopul ei in brate
Eu m-am asezat la birou si mi-am pornit laptopul,am luat decizia de a urmari videoclipul la laptopuri diferite pentru a asculta la casti piesa si a o trai mai bine sa zic asa...
"Poi eu zic ca e super,uite l-au postat deja"am spus entuziasmata dand play si punandu-mi castile in urechi
Piesa porni versurile lui Liam si Harry trecura ca prin zbor si veni partea lui fiecare cuvant imi ajungea pana in adancul inimii si simteam cum ochii mi se umezesc ,cica vei fi langa mine...eh buna gluma nu esti acum...incercam eu sa fiu ironica cu mine...insa lacrmile imi alunecara pe obrazul fin...
Dupa ce s-a terminat piesa in ciuda faptului ca in momentul in care 'i-a cantat 'acelei fete muream de gelozie am zis 'hello ce e cu mine e doar pentru videoclip' sau cel putin asta incercam sa cred...in fine m-am intors spre Dayana care nu spunea nimic doar se uita atent la ecranul laptopului.
"Ce ai patit?Ti-a mancat pisica limba,te-a lasat gura casca Hazza ce ai?"ma ridicam eu de pe scaun si ma apropiam de pat unde se afla ea
"Nu...adica era bine de era asta...nu te-ai uitat pe twitter?"imi vorbi avand o figura foarte ingrijorata
"Nu,de ce?Am ratat ceva?" am zambit crezand ca e ceva amuzant...sau de bine...
"Da ai cam ratat o stire..."imi spuse intorcand laptopul spre mine si aratandu-mi imaginea la care se uita de minute bune.
Dupa ce am stat si m-am uitat atent la poza din fata mea am intrebat-o "De ce imi arati aceasta poza?"insa fara sa imi dau seama vocea imi tremura
"Pentru ca pe twitter se zice ca..."tacu...incepand sa planga
"De ce plangi...spune-mi daca in poza e cine cred eu ca e..."am inceput si eu sa plang
"Da e Zayn..."ma imbratisa ea
La auzirea acelor cuvinte am simtit cum nu mai aveam aer,mi se parea ca peretii se misca si camera se micsora,respiram din ce in ce mai greu deoarece plangeam in hohote.
Aveam impresia ca se prabuseste cerul peste mine,nu puteam sa spun nimic doar plangeam si plangeam si plangeam..
"E ingrozitor...chiar nu ma asteptam la asa ceva de la el iar,credeam ca s-a schimbat"incepu Dayana dupa ce ma vazu ca mi-am calmat plansul suspinand incet.
"Nici eu nu ma asteptam mai ales ca in ultima vreme era atat de....atent,diferit in bine"am tacut printr-un suspin care ii facu pielea de gaina Dayanei
"Gata nu mai plange,as sta cu tine pana maine dar nu pot sa imi las casa goala...stii fricile mele,vii tu la mine?"
"Da...nu vreau sa spuna iar mama ceva ca plang din vina lui"
"Bine...hai sa mergem "isi lua geanta cu laptopul si iesi din camera
Eu mi-am luat niste haine pentru maine si le-am aruncat intr-o geanta de mana si am urmat-o pe D.
Nici nu am iesit bine pe usa ca telefonul Dayanei suna,era Harry bineinteles,dar ea ii raspunse doar dupa ce i-am facut eu semn sa o faca..
"Da Harry"spuse ea cu un ton destul de nervos...pe twitter se spunea ca si el ar fi fost in acel club in urma cu cateva ore...
"Iubire...."atat am putut auzi deoarece ea se apropia de masina
"Nu va inteleg 1 zi nu ati putut rezista,adica chiar trebuia sa faca lucrul ala?"
Intrate in masina puteam auzi si eu ce spunea Harry..
"....dar nu e el,e falsa poza" e tot ce am putut auzi
"Dar seamana bine"spuse D indreptandu-si acum privirea spre mine
"Iubire nu mai fii suparata pe mine,isi vor rezolva ei problemele,totul va fi bine"ofta Harry
"Nu e asa usor cum spui tu"
"Bine...scuza-ma"
"Mai vorbim,pa"
"Pa,te iubesc"incheie el insa ea nu ii raspunse la declaratie
"Nu trebuie sa te comporti asa pentru mine...are dreptate e problema intre mine si...."dupa o lunga pauza am reusit sa ii rostesc numele "..Zayn"
"Nu,nu are dreptate tu esti persoana cu care sunt ruda,oricat as tine la el e si vina lui,sunt sigura ca el a fost cu ideea."
"Voi nu trebuie sa va despartit pentru altii,se vor rezolva toate,daca nu asta e..."
"Heii,iar esti negativa si toate cele,doar nu te vei desparti de el"ma privi mirata dupa ce opri masina.
I-am raspuns de abia cand ne indreptam spre casa "Nu stiu,am nevoie de timp...m-a dezamagit"
"Dar trebuie sa iti asculti inima,si sa vorbesti cu el pana mergem in Romania"
"Am nevoie de timp..."i-am repetat luand din mana ei plapuma pe care trebuia sa o duc in camera de oaspeti. "...e tarziu vreau sa ma culc,mai vorbim la dimineata,noapte buna"am spus mergand in camera
"Sigur,la fel si tie"
Nu aveam de gand sa dorm...chiar deloc,ea nu stia insa ca in geanta aveam si ipad-ul ,l-am luat din geanta si l-am pornit...privind poza,fiecare detaliu am vazut ca era una falsa...nu era el,dar tot nu ma simteam usurata,chiar deloc...
Era deja ora 1:30 am nu aveam somn,stateam doar si ma uitam pe geam la stele,nu aveam nici-un gand chiar nici unul...dar in linistea apasatoare a camerei o sonerie ma facu sa tresar,era telefonul meu,era el...ma suna....
Stateam pe pat si priveam telefonul,stiam cat ura cand nu i se raspundea....dar ceva ma oprea sa raspund,stiam ca daca ii voi raspunde imi va spune ceva dragut si imi va schimba toate gandurile pe care le aveam pe moment,nu vroiam sa cedez iar atat de usor...telefonul se opri....insa dupa 2 minute incepu iar asa ca l-am luat si l-am inchis.
Urmatoarea zi avea sa fie una decisiva deoarece porneau din US azi (duminica) si maine erau in Londra....trebuie sa grabesc plecarea in Romania.
"D de ce nu putem merge de azi acasa?"am rupt eu tacerea de la micul dejun
"De ce sa mergi cu 2 saptamani inainte?"
"Pentru ca eu am nevoie de timp sa imi reamintesc de membrii familiei"
"Vorbim cu restul si vedem"spunea ea calma in timp ce isi ungea o felie de paine cu gem
Dupa ce am discutat cu mama ea fusese de acord ,era perfect cum imi doream eu,insa D era trista ca nu va putea sa il intampine pe Hazza
"Daca vrei tu poti veni marti...tu ai pe cine sa intampini maine"am incercat eu sa ii zambesc
"De asta ai vrut sa pleci de azi,nu?"imi sopti cand ma imbratisa
"Da,ai grija de tine"
"Dar ce ii spun?"
"Ca am nevoie de timp,stiu ca nu a fost el in fotografie...si spunei ca ...il iubesc"
"Bine"
Avionul decola iar eu stand langa mama incercam sa ascund tristetea din ochii mei cu cat avionul se departa de Londra cu atat ma simteam mai trista si singura...il iubeam dar aseara am vazut multe discutii ale fanilor la adresa mea,m-au deranjat mult,nu eram asa cum spuneau ele,erau comentarii rautacioase,dar asa sunt oamenii...critica omul fara sa il cunoasca.
Am ajuns acasa,in Romania,mi-era dor de casa...chiar daca nu imi aminteam multe...simteam
ca aici voi reusi sa imi pun gandurile in ordine si ca totul va fi bine.
Soarele acestei dimineti de octombrie patrundea in camera .Dupa ce m-am intins in pufosul pat al lui Zayn am deschis ochii care inca imi erau somnorosi....dupa ce am dat plapuma intr-o parte un biletel mi-a atras atentia.
'Urmeaza semnele' scria pe micutul biletel din mainile mele ..ce semne? ma intrebam eu.
Dupa ce am coborat din pat am si aflat raspunsul...pe jos erau aliniate inimioare rosii care se indreptau spre usa,avand un zambet larg pe fata am deschis usa crezand ca ma va astepta dupa usa sau ceva de genul...dar inimioarele se opreau de abia langa masa din bucatarie unde se afla un buchet mare cu trandafiri rosii unde am gasit inca un biletel...
'Am plecat pana la tine acasa pentru a-ti aduce niste haine,sper sa nu stau mult pentru ca deja imi e dor de tine,i love you xx'
Aww ce dulce e,si mie imi e dor de tine am spus fara sa vreau cu voce tare si un ras foarte cunoscut se auzi in spatele meu
"Neatza love,te-am prins"spuse imbratisandu-ma pe la spate
"Neatza si tie...cand ai ajuns?"
"Mainainte ....am fost silentios,nu?"zambi
"Foarte" i-am raspuns cu un sarut fierbinte
"Dor ti-a mai fost de mine de ma saruti asa"
"Vorbesti de parca nu iti place"am zambit eu dand din gene
"Nu ma refeream ca nu imi place...a da am un mesaj de la mama ta"
"Mesaj?E de bine sau de rau?"
"De bine...luna viitoare suntem invitati la nunta varului tau in Romania"
"Nunta?Care se insoara si eu nu stiam?"
"Posibil nu iti amintesti e fratele Dayanei"
"Aaa...ce bine"
"Dar am si doua vesti proaste"
"Ce??Vrei sa plang?"
"Nuuu.Dar trebuie sa iti spun"se intrista "Vino pe canapea "
"Te ascult.."
"Luni plec in USA dar managerul spune ca nu avem voie sa ne ducem prietenele....dar partea buna e ca stam doar 1 saptamana"
"Dar e groaznic....1 saptamana e mai ceva decat 1 an pentru mine"
"Stiu love dar daca vrei vii si ma vizitezi in weekend si venim impreuna inapoi"
"Bine...daca voi putea,iar cealalta veste?"
"A da nu voi putea sa iti fiu cavaler de onoare la biserica...stii religia mea"
"Of dar ..."
"Scuze "ma imbratisa
"Bine....hai totusi sa mancam"
"Sigur"
"Ce mancam?"
"Nutella"
"Atat doar?"
"Poi da...nu ajunge?"
"Ba da...daca esti langa mine ajunge si nutella"
"Te iubesc"
"Si eu"
~after a while~
"A fost delicios"spuneam ridicandu-ma de la masa si mergand spre ciuveta pentru a spala vasele
"A fost dar eu tot mai vreau desert"
"Mai este nutella daca mai vrei"incepeam eu sa rad
"Nu la mancare ma refer eu"
"Stiu..."
"Si atunci...de ce te faci ca ploua?"
"Ploua???"m-am repezit eu repede spre geam"
"Nu ploua..."incepu el sa rada "Hei uite"incerca sa imi atraga atentia
"Ce?"il priveam eu cu o fata nevinovata cum ma imbratisa si incepu sa ma sarute cu pasiune aprinzandu-ne si terminand facand dragoste
~Duminica~
Acel weekend a trecut rapid petrecandu-l impreuna si profitand de acele zile din plin,insa a venit si duminica cand el a trebuit sa plece in USA iar eu si fetele intorcandu-ne de la aeroport singurele...
~Luni dimineata~
Of ce noros e afara...a plecat si soarele cu el se pare...
"Mama,cand vom pleca in Romania?"
"Peste 2 saptamani,de ce?"
"Vroiam sa stiu pe cand sa imi fie gata bagajul..."
"Bine,te rog mai zambeste,de ce nu mai vorbesti cu Nathan?"
"Mama,termina..."m-am ridicat aproape plangand de la masa plecand in fuga in camera
"Hei ce e cu graba asta?"intreba tata facandu-mi loc
"Aceeasi poveste ... doamne sa treaca saptamana asta"
"Va fi bine...e doar o saptamana"
Nu imi scrisese mesaj de 1 ora ...'oare au ajuns?cand imi va mai scrie?,oare ce face acum?'tot felul de intrebari imi treceau prin gand ...ar trebui sa citesc ceva poate imi schimb gandurile...
Am luat cartea Dragostea nu moare de Maytreyi Devi am inceput sa citesc primele pagini,of ce dragut incep sa se indragosteasca unul de altul...citeam paginile cu o curiozitate de neinchipuit spre seara o terminam,cand am asezat cartea pe birou am observat ca ecranul iphone-ului meu se luminase "Am ajuns cu bine,ne-am cazat si vom avea un interviu,te sun mai tarziu,love you" aww ce dulce...dar cartea isi facu efectul adica multe randuri mi-au adus aminte de el dar imi adusesera zambetul pe buze.
Acum trebuia sa gasesc si alte carti interesante care sa imi ocupe timpul...
Trecura doua saptamani in care visele mele cu acel baiat misterios au continuat,in toate eram fericita ca era langa mine,ne sarutam reuseam sa vad ca are parul inchis la culoare dar de fiecare data cand urma sa ii vad chipul ba eram trezita de mama ba de alarma...
Azi e vineri,e din ce in ce mai frig in Londra dar totusi azi a iesit soarele.
M-am ridicat din pat si m-am dus jos sa mananc...azi nu aveam niciun plan,temele pentru scoala le primeam de la Mel si le trimiteam pe mail profesorilor,imi era mai usor asa....macar nu trebuia sa le spun tuturor ce s-a intamplat cu mine.
Dupa ce am luat micul dejun mama pleca...iar eram singura in casa...mi-am luat telefonul si am sunat-o pe Daiana.
"Daiana...hey!"am spus dupa ce raspunse
"Buna,ce faci?Esti mai bine?"
"Da,sunt...sper...nu poti veni pe la mine ?"
"Of chiar nu pot acum...dar ce zici sa vii tu la mine peste vreo ora?"
"Ok...ne vedem la tine atunci."
Bun deci trebuie sa merg sa ma pregatesc ....imi va lua o ora sa ma termin ...
Am facut un dus si mi-am luat o tinuta cat mai lejera ,mi-am intins parul si l-am lasat sa-mi cada pe spate.
Inainte de a-mi termina machiajul am sunat dupa taxi care ajunse in 4 minute,exact la fix cand eram si eu gata.
Am urcat in taxi,i-am spus adresa soferului si am pornit la drum spre casa Daianei in celalalt capat al orasului.Dupa vreo 20-30 de minute am ajuns la ea..finally.
Am platit si am coborat,Daiana deschise usa cand eu pasisem pe veranda
"Ai ajunssss"spuse imbratisandu-ma si luandu-ma de mana grabindu-se spre living
"Auzi ce e cu atata graba?"
"Vei vedea..."zambi ea
In living se afla un baiat brunet stand in picioare si asteptandu-ne...
"Ei,stii cine e?"intreba ea
El statea zambind in fata mea ...imi parea cunoscut....de cand il vazusem inimaa mi-o luase razna imi batea foarte tare si simteam ca imi vine sa lesin de emotii....cine e?imi e cunoscut gandeam eu
"Nu ma recunosti?"spuse el apropiindu-se
NU se poate,vocea aceea...imi e cunoscuta o aud in toate visele mele,el e...
Mi-am dus mana stanga la gura pt a-mi masca uimirea,se uitau la mine fara sa spuna nimic.
"Cred ca stiu cine esti"simteam ca ochii mi se umezesc
"Cine?"spuse zambind luandu-mi mana intr-a lui
"Tu esti baiatul din visele de care i-am spus Daianei,tu esti Zayn cel pe care l-am iubit....si il iubesc "acele ultime cuvinte le scosesem din adancul inimii,il priveam de parca nu il mai vazusem niciodata,dar nu era adevarat il cunosteam foarte bine si el pe mine,acum nu imi mai pasa de nimeni altcineva era acolo,si Daiana in ultimele zile imi spusese cat de mult a intrebat-o de mine,mama nu avea dreptate,el nu ma facea sa sufar,ci ma facea fericita. La auzirea cuvintelor mele el ma imbratisa cat putu el de tare,ma saruta pe gat si imi sopti "Si eu te iubesc love" mi-am lipit nasul de umarului lui ...parfumul acela pe care il simteam in nari dimineata era tot al lui...toate amintirile din ultima vreme erau legate de el.Inca imbratisati mi-am inchis ochii iar in loc de negrul peopelor mele eu vedeam amintirile cu el,prima intalnire la concert,prima noapte petrecuta cu el,dulcile sarutari,serile in care ne uitam la filme sau ascultam muzica,totul mi-a revenit in minte in doar cateva secunde.
Daiana asezata pe canapea incepu sa planga,ne-am oprit din imbratisat si ne-am apropiat de ea
"De ce plangi?"am intrebat-o
"Pentru ca sunteti iar impreuna,si ma bucura acest lucru"
"Aww"am imbratisat-o "Multumita tie"
"Da,daca nu erai tu nu stiam nimic de ce i s-a intamplat inimii mele,o pierdeam"
"Of doamne regret ce am facut saptamanile trecute nu a fost cu intentie"m-am uitat eu spre el cu ochii inlacrimati
"Am auzit de atentia lui Nathan..."spuse privindu-mi ochii atent
"Da...mi-a fost de ajutor....si parintilor mei dar nu simt nimic pentru el,crede-ma"
"Te cred"zambi pupandu-mi fruntea "Cred ca acum e timpul ca noi sa mergem undeva sa vorbim,ce zici love?"
"Da....Daiana vorbim mai tarziu,bine?"
"Sigur mergeti ,mergeti"zambi ea
Am iesit din casa tinandu-ne de mana si am mers pe jos pana la masina lui care era pe urmatoarea strada.
Eram tacuti,doar ne priveam doar din cand in cand si ne zambeam.
In masina porni radio-ul si incepu sa rada "Cunosti melodia?"
"Da,e a ta"am raspuns fara sa stau pe ganduri
"Da iubito,incetul cu incetul iti amintesti "
"Tot ce are legatura cu tine imi amintesc"i-am zambit
Dupa ce parca masina in fata casei cobori si am intrat in casa.
"Iti amintesti si casa mea?"intreba dandu-mi un pahar de apa
"Da"
"Dar de un lucru nu cred ca iti amintesti"se intrista
"Ce?"
"Un dar de la mine..."
"Poi eu nu am primit doar un dar de la tine ci mai multe...la care te referi?"
"Unul primit de ziua ta...in Paris...mai exact in turnul Eiffel" ma stranse el in brate "Hai gandeste-te"
"Inelul?"am raspuns
"Da...unde e?"
"Nu stiu....nu l-am avut saptamanile acestea"Of doamne de cate ori ma uitam la mana mea stanga mi se parea ca lipseste ceva,bineinteles...
"Eu stiu unde e"spuse zambind
"Unde?"am zambit si eu..
"Poi cauta-l "
"Unde sa il caut?"
"E pus intr-un loc sigur..."
"NU-mi spune ca e..."
"NU...nici chiar asa....dar e ?Unde?"
"Pe lantisorul tau?"
"Exact love"vroia sa ma sarute insa se opri"Stai prima data sa pun inelul la locul lui"
"Bine.."am zambit
"Promite-mi ca nu il mai dai jos "
"Nu eu l-am dat"
"Stiu Daiana l-a dat si azi mi l-a dat mie...in fine dar promite-mi"
"Iti promit"
Dupa ce imi puse inelul ma saruta incet dar foarte pasional,ma simteam in al noua-lea cer.
"Mi-ai lipsit mult"spuse indreptandu-ne spre canapea
"Si tu mie..."
"Data viitoare vii cu mine,ca vrei ca nu vrei e obligatoriu"spuse si ma saruta pasional
"Nu va fi varianta ca nu vreau,normal ca ma duc..."
"Te iubesc...esti viata mea fara tine nu pot sa traiesc"imi sopti
"Si eu te iubesc,vezi daca pleci imi pierd mintile dar tot doar de tine imi amintesc"am zambit
"Vrei sa ne uitam la un film?"
"Da...ce zici de The Notebook?Ne cam seamana povestile..."
"Nu vreau sa se termine la fel a noastra."
"Nu se va termina asa....va fi un final mai fericit"
"Bineinteles"
Am urmarit filmul si am adormit pe canapea in bratele baiatului pe nu voi inceta niciodata sa il iubesc...
*Cioc,cioc*se auzi ciocanitul la usa
Cred ca reusisem sa adorm in ultimele 3 ore...m-am ridicat din pat si ma uitam la usa
"Miha,deschise!nu poti sta acolo pe veci"se auzi vocea mamei nelinistita
"Lasati-ma pe mine sa vorbesc cu ea"se auzi vocea lui Nathan
"Te las...sper ca va vorbi cu tine,posibil tu o intelegi mai bine"
Pasi se auzira pe scari iar eu m-am apropiat tot mai mult de usa,fara sa stau pe ganduri am deschis-o.
Da,el era dupa usa cand ma vazu zambi privindu-ma de jos in sus
"Ce?"am intrebat eu
"Nimic "raspunse
"Ai de gand sa intri?"l-am intrebat in soapta parand inca suparata
Intra iar atunci realizasem...eu eram in pijama...of ce rusinata ma simt acum.
Dupa ce intra se aseza pe scaunul de la biroul .Ne uitam unul la altul pana ce eu am rupt tacerea
"Stii cumva parola mea de la laptop?" m-am apropiat pornindu-l.
"Nu stiu,de ce plangi?pentru ce ti-am zis aseara?Nu stiam ca nu stii"
"Nu stii cine imi poate spune parola?"
"Nu mi-ai raspuns" imi puse el mana peste a mea
"Nu e din vina ta...haide sa nu mai vorbim despre asta bine?"
"Bine,dar promiti ca nu mai plangi?"
"Promit...ma ajuti cu gasirea parolei?"
"Da..incearca numele tau,data nasterii"
"Am incercat aseara toate astea"
"Atunci cum sa te ajut?"
"Nu stiu dar nu imi pierd speranta pana nu reusesc"
"Nici eu"
"Mersi"
"Nu vorbeam de parola"
"Ce?"
"Eu vorbeam despre tine"spuse punandu-si mana pe soldul meu si ridicandu-se de pe scaun.Se apropia incet de buzele mele,ce sa fac?sa il sarut??
Cand aproape isi lipise buzele de ale mele se opri "Nu pot..."
"De ce?"
"Mi se pare ca profit de tine,eu iti par un strain...si acum vreau sa te sarut..."
"Nu imi esti strain,poate ma va ajuta sa imi amintesc"
Rase si spuse "Nu cred..."
"Putem incerca"
"Esti alta persoana...acum doua luni nu ai fi spus asa ceva"
"Poate sunt "
"Esti."ma prinse incet de spate si ma saruta incet dar pasional...avand ochii inchisi o imagine imi aparu in fata ochilor eram eu...era noapte si un baiat...ne sarutam langa un copac,era placut...imi placea dar cine e acest baiat?
"Stai"am spus eu
"Ce?"
Aveam lacrimi in ochi
"De ce plangi?ti-ai amintit?"intreba intorcandu-mi privirea mea care incerca sa privesca pe geam
"Nu stiu am avut un sentiment ciudat...dar l-am mai simtit..."
"Poate daca ne mai sarutam o data iti amintesti si mai bine"zambi incercand sa ma sarute din nou
"Nu,stai stai.."
"Nu ti-a placut?"
Nu stiam ce sa ii spun...imi era frica oare imaginea vazuta am trait-o eu sau am vazut eu pe cineva?Oare eram fericita in acele momente?Nu vroiam sa ii spun adevarul....eram sigura ca nu era el ...
"Mi-e foame,nu vrei sa mananci ceva?"
"Ba da,dar vreau direct desertul"
"Cred ca am budinca daca vrei"
"Nu..."
"Atunci iaurt?"
"Nu..."
"Atunci?"
"Atunci un sarut e de ajuns"
"Mai tarziu..."am zambit eu iesind din camera insa el ramase in urma asa ca eu m-am intors sa vad ce face "Vii?"era in acelasi loc zambind
"Da...acum"spuse parca trezindu-se din transa
"Ce ai?"l-am intrebat
"Fluturasi?"
"Ce?"am inceput eu sa rad
"Nu rade este normal"
"Cum?"eram confuza
"Asa se spune cand esti indragostit "
"Da?"
"Da"
Eu am mancat o salata de fructe dar el nu servise nimic...nu ii era foame cica.
"Sigur nu vrei sa mananci nimic?"
"Stii ce vreau eu...si sigur nu e mancare dar tine de foame"
"Bine bine.."
"Bine "spuse apropiindu-se de mine sa ma sarute
"Ce faci?"
"Cum ce fac?"
"Eu nu la asta ma refeream"am inceput eu sa rad
"Eu la asta te rog unul si nu te mai sacai"
"Bine.."am spus pupandu-l rapid
"Atat?"spuse uimit
"Nu-ti ajunge?"
"Nu"
"Te urasc"
"Si eu te iubesc"
*Dupa 1 ora*
"Ei eu trebuie sa plec.."
"Okey,mai vorbim"
"Inainte am o intrebare...."
"Spune"
"Acum ...vrei sa fii iubita mea?"
Poftim?eu..oh doamne...
"Nu stiu....trebuie prima data sa vorbesc cu Zayn,sa il vad....nu?"
"Bine....dar dupaia?"
"Vom vedea"
"Bine,dar pot sa te mai sarut"
"Nu."
"Il i-au ca pe un da " si ma saruta incet
"Bine...pa"
De ce e atat de complicata viata?Cand il voi vedea pe acest misterios Zayn....si cine o fi baiatul din viziune? O mai fi un baiat in viata mea?Asa viata complicata am?....:o3
Dimineata mama ma trezi deoarece ajunsese tata pentru a ne duce acasa...of ce bine.Dupa 4 zile ma ridicam in picioare.ma simteam destul de ametita dar eram bine,durerea de cap disparuse....acum singura mea dorinta era sa imi vad casa,camera si sa imi vad chipul in oglinda deoarece nu aveam idee cum aratam.
Tata imi adusese niste haine iar eu in 10 minute eram gata imbracata in hainele curate.
Pe drumul spre casa ma holbam la casele pe care parca nu le vazusem niciodata...cat de bine cunosteam locul asta?nu recunosteam chiar nimic...
Tata opri in fata unei case care arata ca toate celelalte de pe strada...o fi acesta moda..ma gandeam
"Am ajuns "spuse mama vazandu-ma ganditoare
"Bine.."
Am coborat din masina si ma apropiam de usa urmandui...."E frumoasa casa"am spus urcand treptele verandei
"Da..este"aproba mama
In casa erau multe persoane care ma asteptau dar in afara de Nathan si Daiana nu recunosteam pe nimeni...cine or fi toti acestia?
"Bine ai revenit"spuse Nathan venind la mine si ma imbratisa
"Multumesc...dar cine sunt toti acesti oameni"i-am soptit avand o fata foarte nevinovata
"Prietenii tai,o parte din ei"
"Mihaaa"se apropie o fata blonda spre mine "mi-ai lipsit la scoala"zambi
"Aaaa..."nu stiam ce sa ii spun
"Sunt Mel,iar ea e Lizzie " aratand spre o fata satena
"Bine.."of chiar nu aveam chef de toti....toata lumea vorbea si o durere de cap insuportabila ma cuprinse
"Nu va suparati dar eu vreau sa ma intind putin"am spus
"Du-te sus si intinde-te "spuse mama
"Vin cu tine"adauga Daiana
"Nu,tu ajuta-ma cu sucurile,lasa-l pe Nathan"
"Bine...."se uita Daiana la mine suparata.
Eu am dat din umeri in semn de ce sa fac?insa ea o urma pe mama in bucatarie...
L-am urmat pe Nathan pe scari spre o camera la etaj in dreapta "Aici e dormitorul tau"spuse
"E dragut"spuneam uitandu-ma la toate detaliile..parea dormitorul perfect.
"Intinde-te daca nu te simti bine"spuse aratand spre pat
"Da...poti sa mai stai 2 minute?"
"Sigur...vrei sa ma asez langa tine?"
"Daca vrei"
M-am intins pe pat inchizand ochii iar el se aseza langa mine si incepu sa se joace cu parul meu care cadea pe spate.
"De ce ai atata grija de mine?"l-am intrebat deschizand incet ochii
Dupa ce ramasese cateva secunde pe ganduri spuse"Pentru ca tin la tine,si pentru ca acum ai nevoie mare de ajutorul prietenilor...si eu ma consider unul dintre ei"
"Cum ne-am cunoscut"
"Acum vreo 2 luni intr-un club iar atunci mi-am zis ca trebuie sa te cunosc,din pacate nu a fost nimic mai mult deoarece ai iubit"
"Am iubit?"m-am mirat ridicandu-ma in fund
"Da..."
"De ce nu e aici?Cum il cheama?"
"Linisteste-te,nu trebuia sa iti zic..."
"Ba da,de ce nu?"
"Pentru ca eu cred ca pe el l-ai vazut atunci cand a fost accidentul...iar e nu e aici...e cantaret ca si mine dar e in turneu prin Europa"
"Tu esti cantaret?"
"Da...ai vrea sa vii la noi la studio sa ne auzi muzica?"
"Dar,mi-ar placea"
"Maine?"
"Oricand...chiar esti de treaba..."
"Multumesc,acum incearca sa dormi"
"Da."
Dupa ce am dormit cateva ore bune m-am trezit spre seara am cinat si am adormit la loc,era bine sa dormi in patul tau...chiar imi parea cunoscut mirosul din camera era parfumul meu preferat.
*A doua zi dimineata*
"Miha,eu merg la serviciu..am inteles ca mai tarziu vei merge cu Nathan in oras"spuse mama servindu-mi micul dejun
"Da..."
"Bine,dar sa nu stati mult"
"Nu..." Ma pupa pe frunte si pleca in graba pentru ca deja intarziase
Of cum sa ma imbrac...sunt sigura ca va ajunge in curand....am mers in camera si am luat primele haine pe care pusesem mana...oare eu eram o fata la moda?sau mai modesta...eram iubita unui cantaret....oare as gasi ceva pe acest laptop? L-am pornit...of are parola...care o fi???toate cuvintele care imi venisera in minte nu erau corecte.of mai lasa-ma nu am timp de asta asa ca l-am inchis la loc..poate voi afla de la cineva parola....
In graba mi-am luat o camasuta din jeans,niste pantaloni tip colanti,ghetele o esarfa rosie si mi-am prins parul la spate...sunt gata...m-am uitat la mainile mele proaspat facute cu lac...am presimtirea ca lipseste ceva...
*Ding dong* se auzi la usa...of a sosit...
Am coborat si am deschis usa
"Buna"am zambit
"Frumusete te vad iar zambind,ma bucur"
"Mda...mergem?"
"Mergem"
*Ajunsi la studio*
"Baieti veniti sa o cunosteti pe Mihaela"
"Ooo buna"au spus ei si ma imbratisau.Un baiat saten se apropia de mine
"Nathan el e..."
"Tom"ma completa el
"Nu"
"Ba da sunt"spuse el....nu se poate si vocea
"NU! el e...Nathan!"ma uitam la el facandu-l sa inteleaga
"Ce e cu el?"
"Ce e cu mine?"spuse baiatul care in astepta in fata mea
"Gandeste-te Nathan,accidentul"i-am spus
"Oh nu se poate tu pe Tom l-ai vazut"incepu el sa rada
"Nu e amuzant..."
"Deloc eu nu am idee despre ce vorbiti"spuse Tom
"Tu esti singura figura de care isi amintea ea"spuse Nathan
"Pe bune?Dar noi nu ne cunoastem"
"Cand mi-am revenit atunci la accident...te-am vazut...erai singurul pe care l-am vazut"simteam ca mi se facu pielea de gaina...un frig ma cuprinse
"Oh"spuse si ma imbratisa
Dupa ce au cantat piesele lor Nathan imi facu o dedicatie cantand o piesa numita "Just the way you are"
*Seara cand ne intorceam acasa*
"De ce mi-ai cantat acea piesa?"l-am intrebat
"Stii de ce"
"Chiar nu stiu"
"Te iubesc" spuse cand opri masina in fata casei mele
"De ce nu imi spui ce a fost intre noi inainte de accident?"
"Nu stiu...nu esti pregatita"
"De ce nu sunt pregatita?"
"Toate la momentul potrivit."
"Bine..."
"Esti sigura ca Tom a fost baiatul de care iti amintesti?"
"Da,de ce?"
"Poi credeam ca e Zayn"
"De ce Zayn?"
"Stii cine e Zayn nu?"
"Un prieten"
Un zambet parca triumfator se aseza pe fata lui...."Asta ti-au spus?"
"Da...cine e de fapt?"
"Un prieten mai special sa zicem"
"Adica?"
"Unul cu care te sarutai...faceai dragoste"
"NU se poate...e iubitul meu?"
"Da..."
Parintii mei...adica mama ma mintise...eram trista pentru ce aflasem am iesit din masina dupa ce i-am urat noapte buna si am intrat in casa
"Ai ajuns cam tarziu"spuse mama venind din living
"De ce m-ai mintit despre Zayn?Un prieten?"
"Ce vrei sa spui,cine ti-a spus?"
"Nathan...macar cineva nu ma minte"am spus urcand pe scari plangand
Mama spuse in spatele meu "De asta nu ti-am spus pentru ca din vina lui Zayn tot timpul plangi de cand e in turneu,meriti sa fi fericita!"
M-am inchis in camera mea si am plans aproape toata noapte...cine imi stia oare parola la calculator?dar eu nu aveam telefon? maine trebuie sa clarific cateva lucruri....incep sa gandesc logic,cred ca e un lucru bun.
Unde sunt?De ce ma doare capul?Ce e locul asta?
Mi-am deschis incet ochii si am privit in jur...eram pe un pat intr-o incapere cu pereti albi...o statura umana se apropia de mine prinzandu-mi mana
"Fetita mea te-ai trezit"spuse o femeie pupandu-ma pe frunte
"Unde sunt?cine sunt?"intrebam nedumerita
"Esti fiica mea,ti-ai pierdut memoria din cauza unui accident suferit acum 3 zile"
"Accident?Nu imi amintesc...cum ma numesc?"
"Te cheama Mihaela si nu incerca inca sa stai mai ridicata de atat,nu iti dau voie doctorii"
"Mihaela..."am repetat eu...imi aminteam acel nume ma strigase cineva asa acum mult timp...acel baiat da,el a fost...el ma cunoaste "Trebuie sa vorbesc cu el,el stie"am spus eu
"Cine?Despre cine vorbesti?Iti amintesti accidentul?"
"Nu stiu el baiatul ala...."
"Posibil vorbesti de Nathan el te-a adus la spital..."
"Nu ii stiu numele doar cum arata..."
"Vei vedea dupa amiaza cand va veni sa te viziteze"
"Cine e Nathan?"
"E un prieten de-al tau am inteles,nici eu nu stiam de el dar a fost foarte ingrijorat si ne-a fost tare de ajutor mie si tatalui tau tinunadu-ne companie in aceste nopti de abia l-am putut convinge sa plece acasa pentru a se odihni si el."
O priveam nestiind ce reactie sa am...
Se auzi un batut in usa si o fata blonduta intra in salon.
"Heii ai revenit pe pamant"se bucura ea
"Buna"am spus privind-o uimita nestiind cine e
"Miha ea e Daiana,verisoara ta "spuse mama
"Of am uitat ca tu nu ma recunosti....ei important e ca iti voi spune eu totul sa iti amintesti...vai trebuie sa il sun pe Zayn e ingrijorat rau"
"Hai sa nu ii spunem totul in primele minute de cand s-a trezit avem destul timp"
"Cine e Zayn?"am intrebat ...o intrebare care le facu sa ma priveasca ciudat
"E ....un bun prieten de al tau...cum am mai spus toate la timpul lor le vei afla."
"Dar...e ...nu e doar un prieten"spuse Daiana aproape soptind
Ce vroia sa spuna?Cine sunt toti acestia...adica a cel baiat ,el cine era?era pe bune acel Nathan?
*Dupa o ora ...dupa ce am adormit*
"Ai ajuns,ce flori frumoase ai adus"se auzi soptind vocea mamei "Le poti pune in vaza de pe masa"
"Buna ziua"se auzi o voce de baiat "Acum le pun"
Eram treaza de cateva minute insa am preferat sa tin ochii inchisi pentru a auzi ce se vorbeste.
"E bine?"
"Da acum e,doar memoria mai trebuie sa si-o recapete"
"Nu isi aminteste chiar nimic?"
"Nimic,nici numele nu si-l stia...e groaznic ce sa intamplat"
"Aveti dreptate."
Am auzit destul...trebuie sa vad cine e in camera....mi-am intors chipul care era indreptat spre fereastra si am deschis ochii.
"Buna"spuse baiatul apropiindu-se de pat
"Buna"il priveam nestiind cine e aveam
"Sunt eu,Nathan"spuse inainte ca eu sa intreb
am aprobat fara sa scot un cuvant...nu era el....dar cum il chema pe El?
El ma privea zambind stand linistit...se gandea el la ceva,imi spuneam in gand
"Luni vei putea veni acasa,doctorii spun ca te vei recupera destul de rapid"
"Azi ce zi e?"
"Duminica"raspunse el cu o voce calma
"Merg sa imi iau o cafea,nu stau mult"spuse mama
Fara sa zic un cuvant ma uitam iar spre fereastra vremea afara parea mohorata.
"Ce anotimp e?"
"Toamna"se auzi vocea apropiindu-se
"Stiu ca imi acest anotimp dar nu stiu de ce"
"Probabil pentru ca ziua ta e in septembrie,a fost acum o saptamana,imi pare rau ca nu am putut sa fiu in Londra,mi-ar fi placut sa particip la petrecere" se aseza pe marginea stanga a micutului meu pat din salon.
"De ce nu ai fost?"
"Fiindca am fost in US....si mai e un motiv...dar mama ta spune ca nu vrea sa iti amintesc pentru a nu suferi"
Fara sa dau importanta mare cuvintelor pe care le spunea mi-am intors privirea spre el.
"Tu cine esti de fapt?"
Un zambet i se puse pe fata si el imi lua mana in palma lui "Un prieten"
"Bine...dar mama a spus ca nu te-a cunoscut pana la a...accidentul meu"
"Nu dar acum ma cunoaste destul de bine....chiar nu iti amintesti de mine nimic?"
"Nu imi amintesc nimic de dinainte doar de un baiat care m-a strigat si i-am vazut chipul,cred ca atunci la accident"
"Cum arata?Eu am fost acolo cand s-a intamplat nenorocirea"
"Da? inseamna ca l-ai vazut era saten cu ochii caprui"
"Nu stiu pe cine ai vazut...era multa lume de fata"
"Nici eu...sper totusi sa il revad"
"De ce?"
"Pentru ca e singurul de care imi amintesc"
"Inseamna ca e norocos"
"De ce e norocos?"
"Pentru ca iti amintesti de el...de mine nu iti amintesti,nici macar putin"se intrista ...se puteau vedea ochii lui inlacrimati
"Imi pare rau...dar de ce nu imi spui ce ar trebui sa imi amintesc?"
"Nu acum....maine."
Ziua a trecut repede iar eu eram pregatita sa ies din acel spital care ma gazduit in acele momente in care am fost inconstienta ...dar pana maine trebuia sa treaca noaptea....Nathan pleca seara acasa iar mama ramase peste noapte adormind inaintea mea.
.jpg)
